duminică, 28 februarie 2010

Sfarsitul , noul inceput ...


Imi amintesc ca era vara . Plaja ... marea ... ce poate fi mai frumos .
Asteptam rasaritul . Nisipul acela fin pe care il simteam sub picioare imi dadea fiori . Inca mai tanjesc dupa mangaierile acelea dulci , dar reci ale brizei . Valurile se spargeau de ramasitele digului. Simteam parul fluturandu-mi .
A aparut si maretul rege , iesind din gratioasele unduiri albastre ale marii . Cerul incepea sa prinda o nuanta roscata , iar soarele era in centru si imprastia intr-o parte si intr-alta raze calde , aurii ce se transformau in zambete . Ranjete inocente ca cele alea unor copii in dimineata de Craciun .
Din pacate nimic nu tine la nesfarsit , ... dar raman amintirile si speranta ca mai exista un "Va urma ..." .
Asa s-a intamplat si cu mine si trairile mele . Acum e iarna , dar mai pot sa ma bucur . Soarele este in continuare aici si-mi este de ajuns , iar pentru mine sfarsitul nu este decat un nou inceput .
Soarele apune in linistea amurgului , intunecand tot ce-i iese in cale , dar maine o sa aduca din nou lumina pe divinul cer si in sufletele noastre .

Poate ... O singura dorinta


Poate vantul a bate va inceta
Si toate pasarile vor cadea
Poate nu va mai ramane
Nici macar o stea.
Vor ramane doar intrebari:
De ce ? Totul se termina ...
Nu ramane nici o ora
Niciun minut , nicun vis
Nici macar o clipa de ...
Cugetat asupra vremii ,
Asupra anilor ce-au trecut
Au trecut pe nesimtite
Chiar pe langa noi .
Vreau doar o secunda ...
Sa realizez ce-am facut
Si apoi ... sa ma intorc tacuta