Imi amintesc ca era vara . Plaja ... marea ... ce poate fi mai frumos .
Asteptam rasaritul . Nisipul acela fin pe care il simteam sub picioare imi dadea fiori . Inca mai tanjesc dupa mangaierile acelea dulci , dar reci ale brizei . Valurile se spargeau de ramasitele digului. Simteam parul fluturandu-mi .
A aparut si maretul rege , iesind din gratioasele unduiri albastre ale marii . Cerul incepea sa prinda o nuanta roscata , iar soarele era in centru si imprastia intr-o parte si intr-alta raze calde , aurii ce se transformau in zambete . Ranjete inocente ca cele alea unor copii in dimineata de Craciun .
Din pacate nimic nu tine la nesfarsit , ... dar raman amintirile si speranta ca mai exista un "Va urma ..." .
Asa s-a intamplat si cu mine si trairile mele . Acum e iarna , dar mai pot sa ma bucur . Soarele este in continuare aici si-mi este de ajuns , iar pentru mine sfarsitul nu este decat un nou inceput .
Soarele apune in linistea amurgului , intunecand tot ce-i iese in cale , dar maine o sa aduca din nou lumina pe divinul cer si in sufletele noastre .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu